Ca sa ajung in biroul lui Ducu Darie, a trebuit sa bintui o vreme prin Teatrul Bulandra si sa ma intilnesc cind cu spiritul vremurilor vechi, inca intrupate in cotloane neatinse de frenezia schimbarilor, cind cu cel al vremurilor noi, intrupate in galeti de var, muncitori si podele albastre. Iar cind am ajuns in biroul cu pricina, am avut senzatia ca Ducu Darie traieste, acolo in Bulandra la etaj, cumva suspendat si legat in acelasi timp de pamint cu niste fire foarte solide, la fel precum masa la care am stat de vorba – deja celebra sa masa, fara picioare, din sticla groasa. In Teatrul Bulandra, regizorul Ducu Darie, dar mai ales directorul Ducu Darie, e un fel de vrajitor din Oz, singuratic si straniu, care are insa „reteta“ schimbarii profunde a oamenilor si a locurilor.
Ca sa mai aflu ceva si despre regizorul pe care ma dusesem sa-l intilnesc, am mai avut nevoie de o fata de caseta si de inca un episod in aceste pagini. Partea intii a acestui interviu s-ar putea numi „Bulandra 100%“.
O revolutie altfel decit de catifea
Pina sa ajung aici, sus, in biroul dumneavoastra, in locul acesta foarte safe si foarte cool, a trebuit sa traversez tot felul de holuri si camere pline de var, moloz si muncitori. Se fac schimbari importante in Teatrul Bulandra. Sinteti autorul incontestabil al acestor intimplari. Pina unde credeti ca se poate merge cu schimbarile in acest teatru si in teatrul romanesc in general?
Cred mai intii de toate ca trebuie pastrat intr-adevar ceea ce e de pastrat in Teatrul Bulandra, si anume ideea de a face teatru de calitate cu actori mari, cu regizori importanti, pe texte importante. Trebuie pastrat acest melanj care e specific, dupa parerea mea, teatrului romanesc, dar mai cu seama Teatrului Bulandra. In rest, cred ca trebuie sa se schimbe foarte multe lucruri. As merge foarte departe cu aceste schi