As vrea sa pornim discutia noastra de la premiul Societatii Franceze de Traducatori "Pierre François-Caillé", acordat versiunii în franceza a romanului Compunere cu paralele inegale, la sfarsitul lunii septembrie. Ce înseamna acest premiu si daca va surprinde aceasta "a doua tinerete" a romanului dvs.?

Trebuie sa spun, în primul rand, ca acest premiu n-ar fi fost cu putinta daca romanul n-ar fi avut o traducatoare de exceptie. Aceasta este Odile Serre, redactor la Editura Seuil din Paris. A învatat limba romana ca limba facultativa în perioada studiilor universitare si a fost de cateva ori în Romania la cursurile de vara de la Sinaia, dar si ca turist. Nu este o foarte buna vorbitoare de limba romana, însa are un simt deosebit pentru literatura scrisa în romaneste. A tradus destul de multa poezie, volume de Bacovia, Fundoianu si altii. In ce priveste Compunere cu paralele inegale, am constatat cu placuta surprindere ca, fiind confruntata cu o carte dificila cum este - cred eu - romanul meu, a reusit sa intuiasca toate nuantele cuvintelor, intertextualitatile lor si, mai mult decat orice, sa reconstruiasca în franceza si muzica acestei carti. M-a bucurat enorm acest premiu, în primul rand pentru traducatoarea mea, care a lucrat la carte mai bine de doi ani de zile. Cat despre varianta în limba romana, cea originara, a cartii, ea a avut la aparitie (1987) o buna primire critica, formula aleasa de mine s-a dovedit de efect, a starnit comentarii dintre cele mai interesante, contestarile au fost putine, iar cartea s-a epuizat repede din librarii, astfel încat dupa 1990 s-a pus problema reeditarii ei. A doua editie, aparuta la ALL, contine si o addenda, unde am transcris jurnalul perioadei în care a fost scrisa Epura pentru Longos, componenta fundamentala a cartii. Faptul ca acest roman înca mai poate castiga premii ma bucura si ma surprinde în acelasi timp, pe