Renaşte spiritul de cenzură
În STEAUA nr. 7 (număr apărut cu oarecare întîrziere, ceea ce spune destule despre dificultăţile publicaţiilor culturale) este reprodusă o convorbire de la Radio Cluj dintre d-nii Ovidiu Pecican, Gh. Grigurcu şi Laszlo Alexandru, cu multe puncte de vedere demne de atenţie, dar şi cu aprecieri discutabile. Dl Grigurcu e de părere (şi are dreptate) să observe absenţa din critica foarte tînără a percepţiei "teme majore", cum ar fi "raportul dintre revizuire şi continuitate, între etic şi estetic, între comunism şi anticomunism, între politică şi cultură". E adevărat şi că devine general dezinteresul pentru istoria recentă (şi literară), ca şi cum ceea ce s-a petrecut ieri nu mai este treaba celor de azi. Cei trei participanţi la emisiune îşi pun întrebarea dacă există reviste în care pot avea deplină încredere. Nici una nu se ridică la nivelul exigenţelor: nici 22, nici Observator cultural, nici România literară (nici chiar Steaua care, generos, le publică dialogul radiofonic). În "România literară" (ca să ne referim doar la ea) nu s-ar putea face "publicistică de atitudine", fiindcă "s-a spus într-o vreme că ea este, prin Alex Ştefănescu, un fief ţărănist, în timp ce prin Nicolae Manolescu toată lumea era înclinată s-o vadă ca pe o anexă a Partidului Liberal..." Ovidiu Pecican dixit. Ca să judeci corect o revistă, trebuie mai întîi s-o citeşti. Ceea ce dl Pecican nu pare să fi făcut. Cronicarul e curios să afle de la d-sa prin ce texte R.L. a fost vreodată, din 1990 încoace, anexă ori fief de partid. Unul singur, dle Pecican! Dl Laszlo Alexandru are o părere exact opusă": ca şi 22, R.L. ar fi o revistă-titirez, care se învîrteşte, cu alte cuvinte, trecînd de la atitudini deschise, democratice la "închideri" de felul D.R. Popescu, la o nouă lectură. Dar nu cerea dl Grigurcu tocmai astfel de noi lecturi? I se pare dlui Laszl