Se calcă pe picioare serviciile secrete în ţara asta, avem poliţie, avem şi trei feluri de Parchete, iar Corupţia zburdă. Premierul promite măsuri, preşedintele anunţă că se va ocupa personal de independenţa PNA, Opoziţia numai despre lupta împotriva Corupţiei vorbeşte, mass-media aşteaptă cu sufletul la gură - şi nimic!

Întrebaţi un tablagiu mai slobod la gură din Poliţia economică ce se poate face pentru a astîmpăra corupţia şi vă va face în cinci minute un plan complet de acţiune. Defectul unui asemenea plan e că duce sus şi nu ştii la cine ajungi. Iar dacă ajungi la cine nu trebuie, moare ancheta. Simplu! Toţi cei care au sau au avut oarece putere în ţara asta ştiu cum stau lucrurile. Pe spinarea statului şi a nefericitului de contribuabil mărunt s-a furat, se fură şi se va mai fura. Asta se întîmplă peste tot în lume. La noi se fură în prostie ca şi cum România ar fi în primejdie să dispară de pe harta lumii.

Fostul preşedinte Constantinescu declara, spre sfîrşitul mandatului său, că a rezolvat problema marii corupţii şi că ceea ce urmează ar fi luarea la puricat a corupţiei mai mici. Dar tot dl. Constantinescu a scăpat faimoasa replică prin care admitea că a pierdut partida cu foştii securişti şi cu foştii activişti de partid. Un fel de a recunoaşte că s-a înşelat şi asupra rezolvării problemei marii corupţii.

Vine PDSR-ul la putere după ce anunţă că va lichida şi cu corupţia, fiindcă nu se mai poate. Dl. Iliescu ajuns la Cotroceni se ia cu altele, guvernul Năstase are alte priorităţi şi ne trezim la sfîrşitul anului 2002 că iar discutăm despre corupţie ca şi cum ar fi mai ştiu eu ce boală misterioasă.

E invitat să conferenţieze în România faimosul Antonio di Pietro, ca să învăţăm şi noi cum se luptă împotriva corupţiei şi a mafiotismului. La o adică, avem un talent uimitor de a face pe papuaşii în f