Cercurile „satului creativ“ artistic romanesc sint acum ca intotdeauna destul de critic trasate, incit pare o pierdere de vreme sa le iei in compas.
Un fapt evident este ca cel mai bine sint pusi in evidenta tinerii artisti practicanti ai fotografiei.
Intre acestia, prezente nesemnificative sint tinerii sculptori (la Atelier 35, ca si in celelalte galerii, unde acestia pot expune, ei au fost mai degraba absenti), precum si tinerii artisti decoratori. In ordinea genurilor artistice frecventate, dupa acest prim loc, la o distanta considerabila ar urma practicantii picturii, iar apoi intr-o larga intelegere a termenului, graficienii. Ce poate face o punte comuna a tinerilor artisti este ceea ce apare in intelesul comun, ca instalatie, care tinde sa devina un loc comun al tuturor genurilor artistice specifice. Practicienii fotografiei o au cel mai aproape ca genul proxim al foto-instalatiei, pictorii se multumesc de cele mai multe ori cu picto-obiecte, iar sculptorii o incearca din perspectiva desfasurarii in spatiu de materiale non-conventionale
Puls 1000 prin componenta artistilor din grup este un astfel de mixt compozit al mai multor tipuri de educatii si experiente artistice. Poate ca si de aceea Puls 1000 face o (re)prezentare in actul artistic a lucrurilor care ar trebui sa inlocuiasca manifestarea expozitionala de fata, cu momentul in care „ar fi devenit celebri toti“ si nu ar fi substituit actul artistic cu visul, sau, la extrema, cu somnul. Acest demers artistic autoreferential functioneaza mai ales atunci cind a visa fie si cu ochii deschisi si fara somnifere poate deveni un substitut temporar al actului artistic.
Dintr-o astfel de perspectiva ii poti vedea pe cei din Puls 1000 participind si la Accente, Amprente, continuindu-si demersul artistic individual, in limbajele picturii, graficii ori artelor decorative, dar reve