Misterioasă şi ademenitoare
Dacă se vorbeşte despre o "limbă comună a Europei", aceasta e fără îndoială cultura. în ciuda alcătuirii dintr-un arhipelag de diversităţi. Spiritul European, ideea de Europa, cu aura sa politică, economică, religioasă, socială, cu toate "coincidenţele şi mişcările estetice" are un contur din ce în ce mai vizibil: prin date cheie, precum 480 î.Hr. - respingerea perşilor de către greci la Salamina (momentul delimitării definitive de asiatizare), 36 d.Hr. - convertirea lui Pavel pe drumul Damascului (ceea ce a însemnat "zidirea Ierusalimului, Atenei şi Romei într-o cetate nouă", "legea şi graţia"), 843 - Tratatul de la Verdun (schiţarea Europei naţiunilor, odată cu prăbuşirea imperiului Carolingian); 1492 - descoperirea Americii; ("naşterea unei economii globale - "imperiul roman trecut în efecienţă economică") 1517 - expunerea tezelor lui Luther (protestantismul, care a dus la afirmarea statelor naţionale, a spiritului laic şi a umanismului, deschizând calea modernităţii, spre libertatea individuală şi drepturile omului), 1848 etc.; prin locuri simbolice (precum, de exemplu, Dunărea: frontieră istorică şi culturală, liant între lumi, axa de circulaţie a Mitteleuropei, coloana vertebrală a monarhiei dunărene care "reuşise să făurească o cultură comună, bazată pe împrumuturi din lumea occidentală, cea latină şi cea germanică, din tradiţiile naţionale, dar şi din Balcani"); sau "momentele cotiturii de sine ale conştiinţei europene", precum crearea unui calendar unic, a sistemului metric, a imaginarului comun, a conştiinţei demografice... Numeroase "cuvinte şi lucruri", categorii din sfera sacrului, a vieţii civile sau domestice (precum, de exemplu, centura, element de vestimentaţie care revine la modă chiar anul acesta - ştiu oare mulţi că ea simbolizează un element esenţial de civilizaţie europeană, prin separarea societăţi