Gherontie Cotore este menţionat în unele istorii literare ca "un precursor al Şcolii Ardelene". Se cunosc despre el puţine date biografice. Nicolae Cauşa în Dascălii Blajului (Blaj, 1943), ne spune că s-a născut în 1720, la Totoi, în judeţul Alba. A studiat, ca şi Inochentie Micu Klein, la Tyrnavia; după terminarea studiilor vine la mănăstirea din Blaj, printre primii trei călugări. În anul 1753, episcopul Petru Pavel Aron îl numeşte vicar general. Se opune în 1756 alegerii ca episcop a lui Atanasie Rednic şi din această cauză va fi trimis într-un fel de penitenţă la mănăstirea Strâmba, din nordul Ardealului. După ispăşirea pedepsei este o vreme paroh la Gherla, apoi revine la Blaj, unde este repus în drepturi şi este un apropiat al epsicopului blăjean. Nicolae Cauşa nu menţionează anul morţii cărturarului blăjean.

Cercetătorii iluminismului românesc transilvan au identificat şase lucrări ale lui Gherontie Cotore, majoritatea rămase în manuscris. Student teolog fiind încă, scrie, în 1746, Despre articuluşurile ceale de price, editate acum pentru prima dată, după mai bine de un sfert de mileniu. Pentru înţelegerea acestei lucrări este important să reamintim că ea a fost scrisă la doi ani după tulburările religioase din Transilvania, 1744, când s-a produs rebeliunea călugărului Visarion Sarai împotriva Unirii cu Roma. Episcopul Inochentie Micu Klein se afla în exil şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică se afla într-un moment de cumpănă. În această situaţie de criză, cartea lui Cotore reia şi argumentează cele patru articole ("articuluşe") impuse şi acceptate la Unirea religioasă din anul 1700: "ex patre filioque procedit". ş(Spiritul Sfânt) purcede de la Tatăl şi de la Fiulţ, existenţa Purgatoriului, cuminecarea se poate face şi cu pâine nedospită (azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere o carte reprezentativă pentru Biseri