Pe aia care sunt imbracati in rosu ii vezi de la distanta si ii poti ocoli la timp. Un slalom, doua, ai ajuns in Piata Operei. La intrare sunt cate doi, plasati pe fiecare flanc, la loc stramt, sa nu poti fugi. O dai cotita dupa un grup de babe si cand credeai ca ai scapat te pomenesti cu vreo trei in fata. Costum, clipboard, zambetul de rigoare. Iti vine sa crezi ca s-a spart conducta cu politete : "- Buna ziua. Doua minute aveti? Suntem de la o fundatie, strangem fonduri pentru copiii abandonati". Te-ai gandi, un moment doar, ca in aceasta categorie te incadrezi si tu. Ai tai te-au abandonat cand aveai cam 20 de ani, nu ti-au mai trimis bani, a trebuit sa te apuci de munca, viata grea, oras mare, fug oamenii dupa tine prin centru sa le dai bani. Dar copiii abandonati sunt de fapt cei 10.000 despre care ne vorbeste Uniunea Europeana de 13 ani si pentru care strang fonduri vreo 6.000 de fundatii. Asa ca n-ai scapare. Daca vrei sa treci prin centru, scoti banul. Oamenii cu clipboard nu te iarta. Trecatorii se mai revolta, mai carcotesc. "De ce nu dati voi, ma, la copiii orfani din diurna voastra de 300.000?", sau "V-am dat ieri, va dau azi, va mai dau si maine, poate se gata odata copiii aia abandonati", sau "Dar nu vreti voi sa faceti o colecta pentru aia de nu le ajung banii de la un salariu la altul, ca mine, asa?" sau chiar, direct : "Doua minute am, bani mai putin". Viata cu clipboardul pe centru e grea. Vezi ca fug oamenii de tine, mai injuri, te mai enervezi. Dar, zic pensionarii chibiti de Corsotim, e mai usor decat sa dai la tarnacop pe "tugul" asta. Meseria e, oricum, de viitor. Numai sa se aiba grija mare de cei 10.000 de copii abandonati. Caci, daca peste noapte, i-am integra pe toti in societate sau le-am gasi familii adoptive, nu ar ramane toti O.N.G.-istii si presedintii de fundatii pe drumuri? Si atunci, nu ar trebui sa iesim iar pe centru, sa strangem