(Devene avana nuvunu novono uvunu)
Transmise mai mult prin experienţe personale decît prin studii docte, informaţiile noastre despre limba păsărească sînt dovezi indirecte ale modului în care un asemenea fenomen circulă, se păstrează şi se regăseşte în zone aflate la incredibile distanţe. Păsăreasca e un termen generic pentru unele limbaje ludice şi/sau argotice, folosite probabil (cel puţin în vremurile mai noi) mai ales de copii. Şi mai general e sensul, uzual azi, de "limbaj greu de înţeles", "jargon" (comun şi adverbului păsăreşte). Dintre diversele sisteme de modificare a cuvintelor, pentru a le face să fie recunoscute doar de către iniţiaţi, în română pare a fi fost preferat cel bazat pe introducerea, după fiecare segment (de obicei silabic), a cîte unei silabe variabile, formate dintr-o consoană (mai ales "p") şi o vocală identică vocalei precedente: sora devine astfel soporapa. în uz universal sînt şi alte sisteme asemănătoare - de exemplu, introducerea în cuvinte a unui singur segment sonor, mereu acelaşi, ori pronunţarea inversată a cuvîntului, de la final spre început. E impresionant gradul de similitudine pe care îl prezintă, în diferite părţi ale lumii, aceste procedee lingvistice. în enciclopedia alcătuită de Paolo Albani şi Berlinghiero Buonarroti, Aga Magéra Difúra, Dizionario delle lingue immaginarie (Bologna, Zanichelli, 1994), pentru italiană e pomenit un "alfabeto farfallino" (un fel de "alfabet fluturesc"), în care consoana-suport a silabelor dublate e "f": Luca devine Lufucafa; la fel funcţionează englezescul eggy-peggy sau aygo-paygo, în care consoana e "g". Lingvistul Otto Jespersen (Mankind, Nation and Individual. From a Linguistic Point of View, 1946) descrie, într-un capitol dedicat "excentricităţilor lingvistice", asemenea "jocuri copilăreşti". Putem constata că în daneză există (printre altele) exact sistemul din păsăr