•Obiceiuri, credinte si superstitii in noaptea de Sfantul Vasile
"Maine anul se 'noieste, plugusorul se porneste si incepe a ura, pe la case a colinda". Cu aceste cuvinte, in sunet de zurgalai, de buhai si de pocnete de bice, uratorii de ieri si de azi anunta inceperea unui nou an, atragandu-i pe oameni in cea mai mare si mai iubita sarbatoare de peste an: Anul Nou. Fascinant este felul specific in care romanii de altadata intampinau noaptea dintre ani, fel care, in mare parte, s-a degradat, si-a pierdut autenticitatea si originalitatea, s-a aliniat cutumelor egale ale contemporaneitatii. Pe vremuri, toata suflarea satelor romanesti, de la tanci pana la mosnegi, aveau partea lor de practici, de petreceri si de bucurii.
Altadata, pe alocuri, se ura inca din seara zilei de 30 decembrie, dar, in general, obiceiul de a ura doar in seara de Sfantul Vasile se reflecta in trecutul popular. Cei mai mici, pana in 12 ani, porneau cu plugusorul imediat ce apunea soarele. In cete de 3-6, treceau mai intai pe la biserica, apoi pe la parinti si rude, pana la miezul noptii trecand cu uratul pe la toate casele din sat. Trebuie amintit si faptul ca fetitele nu aveau voie sa ure, dupa cum nu aveau voie nici sa mearga cu uratul. Baietii, numiti "colindatori" sau "plugarasi", aveau obligatoriu asupra lor un clopotel sau o talanca, pe cand buhaiul, numit si "plugul cel mare", era apanajul oamenilor maturi si al flacailor, acestia urand de obicei dupa miezul noptii. Flacaii aveau uneori chiar un plug adevarat, cu acesta facandu-se ca trag cate o brazda in ograzile celor pe care ii urau. "Potrivit unei credinte, urarea din noaptea Anului Nou aduce imbelsugare si prosperitate in anul care urmeaza, despre oamenii la care nu ura nimeni spunandu-se ca nu vor mai ajunge pana in anul umator. Darurile traditionale oferite uratorilor erau colacii, merele, perele, nucile si
