Lucrind la cel de-al doilea volum din prima istorie a Operei Romane, am descoperit, printre celebritatile invitate pe scena lirica bucuresteana, numele lui Ernst Märzendorfer, care a dirijat in Romania prin anii ’40. Emotia a fost cu atit mai mare cu cit, recent, am avut privilegiul de a sta indelung de vorba cu maestrul care, desi aflat la o virsta venerabila, este de o vitalitate uimitoare, povestind cu verva, umor si emotie despre mari artisti romani cu care a colaborat, dar si despre compozitori legendari pe care i-a cunoscut indeaproape. Ma aflam, deci, in plina istorie a muzicii veacului XX…
…Am dirijat, intr-adevar, in repetate rinduri, la Opera Romana. Imi amintesc primul Maestrii cintareti din Nürnberg de Wagner cu Petre Stefanescu-Goanga in rolul Hans Sachs. Am lucrat mult cu el (eu fiind la pian) si mi-a placut enorm modul in care asimila tot ce-i explicam. E un rol bogat si greu, prin culorile si nuantele expresive pe care interpretul trebuie sa le transmita. S-a cintat in romaneste – suna bine, dar trebuiau schimbate atitea note ca sa se potriveasca silabelor! Si Beckmesser are o mie de cuvinte de spus rapid. Profesorul meu a fost renumitul dirijor Clemens Krauss, casatorit cu minunata soprana Viorica Ursuleac, cea care a fost creatoarea unor roluri de referinta din creatia lui Richard Strauss, compozitor cu care erau prieteni. A fost prima Arabella, prima Danae etc. Facea parte din grupul solistilor fenomenali din Romania. Avea o anvergura vocala teribila, dar nu forta niciodata. Intr-o opera in care cintau doua coruri enorme, ea avea un si bemol, apoi un do in acut si era incredibil cum se auzea peste acele zeci de glasuri! De fapt, Strauss a scris acea secventa special pentru ea. Maria Cebotari a fost o alta glorie a cintului, pentru care acelasi compozitor a scris Femeia tacuta, in care sint pasaje enorme de coloratura. Cu mine a
