În cele ce urmează vom rezuma, în mod întrucîtva haotic, opiniile despre viaţă şi stil ale unui personaj mai puţin imaginar decît pare, un Dandy al anului 2003, sau D-03, cum îl vom desemna uzual. D-03 are idei foarte clare despre aparenţe vs. esenţe şi despre necesar vs. accesoriu. D-03 se îmbracă cu un remarcabil gust, însă e aproape invizibil: mai bine să fie descoperit prea tîrziu, şi doar de cei atenţi, decît să atragă atenţia tuturor asupra lui. D-03 alege modelele anului precedent, şi de aceea nu va purta în 2002 blugii decoloraţi pe coapse, ci îi va lăsa să se "clasicizeze" pînă în 2003. D-03 are o ureche găurită, însă nu poartă cercel decît atunci cînd doarme, pentru ca gaura să nu se închidă la loc prin nefolosire. D-03 preferă pantofii italieni modelelor franceze, care sînt complet lipsite de caracter, drept care va cumpăra - de preferinţă - Prada, sau dacă nu, o imitaţie reuşită. Refuză să asorteze "sport" la costum, însă poartă bucuros semi-sport, ambiguu. D-03 ar putea fi un militant anti-logo (dacă ar alege să devină vizibil), însă preferă lupta de guerillă: elimină orice urmă de logo de pe obiectele vestimentare pe care le poartă, sau, dacă e imposibil, alege cópii pirat: la piaţă se găsesc ceasuri Kalvin Clein de o tulburătoare asemănare cu originalul. În cazul Prada se pot accepta excepţii, banda roşie de pe călcîi e prea design pentru a fi răzuită cu cuţitul. D-03 nu are nici în ziua de azi un "costum": el potriveşte într-un mod aproape magic veste cu pantaloni plus cămaşă-cravată-pantofi, într-un ansamblu ce pare premeditat. Oricum, poartă această combinaţie prea rar, cel mult o dată pe an, în restul timpului fiind îmbrăcat confortabil dar elegant. Ştie exact cînd e cazul să poarte cămaşă, cravată şi pantaloni ce par a fi de costum. Un bărbat nu are nevoie de mai mult. D-03 a observat că oricum pantofii sînt cei ce dau tonul: încălţămintea