Rechizitoriul cauzei mentioneaza ca, pe 10 iunie 2002, Stainberg, Badea si Udangiu s-au deplasat in Belgia, la Antwerpen, de unde urmau sa aduca in tara o mare suma de bani, in dolari. Flagrantul a fost organizat in seara de 14 iunie 2002, la scurt timp dupa reintoarcerea celor trei in Bucuresti. Dupa flagrant s-a vehiculat ideea ca intreaga ?operatiune?, atit pe linie interna, cit si externa, a fost tinuta sub control de SRI si SIE, dar ca si UM 0962 a fost ?pe faza?. Nici pina acum nu se stie ce servicii secrete au urmarit ?traseul? banilor.
Din declaratiile aflate la dosar rezulta ca Sorin Beraru are un informator de talie intr-unul din aceste servicii sau chiar printre anchetatori. Astfel, pe 13 iunie 2002, la revenirea in tara, pe teritoriul Austriei, Steinberg a fost contactat telefonic de Sorin Beraru care, in limba ebraica, l-a anuntat ca ?la Bucuresti se intentioneaza inscenarea unui flagrant de dare de mita? si ca el doreste ?sa nu se faca nimic?.
Informatia, strict secreta, deosebit de importanta, putea ajunge la Beraru de la organizatorii flagrantului (procurori si politisti) sau de la serviciile secrete. Nu este clar ce a vrut sa spuna Beraru cind a afirmat ca doreste ?sa nu se faca nimic?: putea cere blocarea ?livrarii? banilor catre intermediarul Hosu, insa tot atit de bine instructiunea putea fi ?nu faceti nimic pentru a impiedica acest flagrant?.
Proba de incredere
Evolutia ulterioara a evenimentelor pare sa lase loc unei ipoteze vehiculate la momentul flagrantului: Stainberg si cei trei politisti ar putea fi simpli pioni, a caror sacrificare a creat norul de fum in spatele caruia intreaga ?Spaga a lui Beraru?, de 1,5 milioane dolari, si nu doar suta de mii de dolari de la flagrant, a ajuns la tintele vizate.
Pe lista lui Stainberg era trecuta, la capitolul ?cheltuieli?, si plata a 50.000 de dolari pentru ca, in
