O editura de la Chisinau, din Basarabia reocupata de romanofobi, binemerita eroic (si) prin tiparirea unui Dictionar de filme romanesti. Editura se numeste Litera International, iar autorul textului tiparit – nici el lipsit de eroism – este prolificul bucurestean din bransa, Tudor Caranfil, aflat la a unsprezecea aparitie editoriala. Sub acest spot de intimpinare, sa observam totodata, din capul locului, ceea ce bucuresteanul insusi tine sa marcheze din prima pagina a Avertisment-ului, citind un adversar care l-ar fi taxat cindva ca „denigrator al filmului romanesc“.
Autorul ar fi un fel de inamic public – greu insa de precizat al cui si de ce. Al filmului romanesc si al filmologiei e nedrept si prea mult spus, cel putin pentru motivul ca Tudor Caranfil are meritul de a fi tatal regizorului de film Nae Caranfil, cum e enuntat la lansarea cartii, glumind serios la Tirgul Gaudeamus, un alt inamic public, Calin Caliman (acesta definit indubitabil, sub aparenta contrara a amicului tuturor). Dupa unele texte polemice mai vechi, dintre care unul ii punea initialele in titlu („Poporul despicat de fulgerul artei“ sau Tudor Caranfil si serialul Lumini si umbre – Observator cultural Nr. 18 din iunie 2000), s-ar putea presupune ca imi este inamic personal. Ceea ce ar fi, invers, prea putin spus si din nou nedrept, daca n-ar fi decit pentru ca nu stiu ca Tudor Caranfil sa fi replicat vreodata la cele scrise de sus-semnatul. Asta fiindca polemica nu e o specie dialogica, dupa demonstratia, printre altii, a lui Nicolae Manolescu. Cu nitel umor: daca cel ce e tinta polemicii mai poate sa ia pe loc condeiul in mina si sa raspunda inseamna ca textul tau nu-i demn de specia de la care se revendica. Iar Tudor Caranfil, intelegind regula jocului, a probat un cavalerism laudabil: n-a incercat sa dea impresia ca, momentan, in acele rare imprejurari, mai avea ceva de spus „in