"M-am uitat in jos si am vazut, pe fundul groapei, oasele albe, pline de tarana. Si m-am intrebat cine e bogatul sau saracul, milogul sau imparatul, pacatosul sau drept-credinciosul? Toate sunt desertaciune." Un fragment din slujba de ingropaciune, pe care n-am vrea sa-l auzim prea des. Se spune ca in fata mortii, suntem toti egali. Intram in lumea dreptilor intre patru scanduri, cu un banut pentru plata barcagiului care te trece spre celalalt taram. Ne lasam in urma titlurile, averile, dusmaniile si regretele. Nu putini sunt insa cei care se incapataneaza sa-si cumpere un strop de confort pentru lumea cealalta. Sunt megalomanii, egoistii, cei care refuza sa creada ca moartea e la fel si pentru cel cu sicriu si cruce de brad, si pentru cel cu cripta centrala, cu vedere la sosea. Sunt oamenii care ar vrea ca lumea sa se sfarseasca odata cu ei. Si, totusi, praful uitarii se asterne peste toti, deopotriva. Moartea nu face diferente. Cifre pentru eternitate
Intrand in oricare din cimitirele orasului devii, fara sa vrei, un alt om. Faci abstractie de zgomotele traficului, care se pierd undeva in spate. Pasesti cu sfiala, ca si cum n-ai vrea sa-i deranjezi pe "adormiti". Iti sar in ochi nume si cifre, epitafuri si poze. Si nu-ti poti stapani un fior cand vezi o groapa sapata proaspat, care-si asteapta "chiriasul". In Timisoara exista 22 de cimitire, dintre care cinci mari, administrate de S.C. Administrarea Domeniului Public S.A. si 17 administrate de parohii si diferite culte. Cele mai solicitate cimitire (cele de pe str. Rusu Sirianu, Calea Buziasului, Calea Lipovei, str. Stuparilor si Calea Sagului) nu mai pot acoperi cererea de locuri de veci. Statisticile facute in ultimii zece ani arata ca in cele cinci cimitire, administrate de Primarie, sunt inhumati anual 54"% din cei care mor in Timisoara, restul fiind ingropati in celelalte 17 cimitire de pe langa parohii
