Probabil, sub influenta celor 40 de ani de economie planificata, plenare si planuri depasite cu 200% am ramas si acum, la 13 ani de la momentul 1989, cu mania bilanturilor. De data aceasta fara sa ne mai ceara nimeni, ne simtim datori sa ne uitam inapoi fara manie, sa punem cap la cap realizarile, sa uitam de esecuri si sa aducem "din condei" lucrurile in asa fel incat sa spunem, nici noi nu stim de ce, ca a fost un an bun. Nu le impune nimeni sefilor de institutii, ministrilor, secretarilor de stat sa faca bilanturi dupa principiul "cele bune sa se adune, cele rele sa sa spele". Si totusi, nu pot trece pragul dintre ani fara sa aminteasca lumii ca au muncit 12 luni si ca au avut rezultate mai bune ca in anul precedent. Reactiile, mai ales din partea mass-media, nu sunt insa nicicum cele asteptate. Asa apar in presa "contra-bilanturile" in care sunt trecute lucrurile care, "intamplator", au fost omise. Nici un minister nu a uitat insa acum, la sfarsit de an, sa mentioneze contributia sa importanta "la momentul NATO". Si totusi, au mai fost si alte evenimente in anul pe care il incheiem, lucruri pe care toate institutiile le-au trecut sub tacere pentru ca nu "dadeau bine la bilant". Inceputul anului 2002 readucea la rampa o "vedeta" a cazului F.N.I., Ioana Maria Vlas, care transmitea statului roman salutari din Israel, aratandu-se dispusa sa negocieze conditiile predarii. Avocatul sau, Yoram Sheftel, sosea in tara pe 12 mai, nu insa la invitatia autoritatilor romane, ci pentru a participa la un talk-show. Sheftel le spunea in direct deponentilor F.N.I., care urmareau emisiunea cu sonorul la maxim ca nici una dintre autoritatile romane nu are interes sa se afle unde sunt banii F.N.I.-ului care, conform avocatului israelian, ar fi ramas in tara. Fara a primi nici o invitatie oficiala din partea I.G.P., Sheftel pleca la fel cum a venit. Un comunicat oficial venit ulterio