Cîndva, în anii 1972-1975: Zona Viilor, actuala "Eroii revoluţiei". O fetiţă cu o bunică subţire, dichistă, îmbrăcată în rochii pe talie, discret înflorate, fumătoare de Mărăşeşti cu ţigaretă. Într-o alimentara ce astăzi s-ar numi supermarket, datorită diversităţii tipurilor de produse comercializate (diversitate "pe loc" în limitele vremii de atunci) comandă cîte o ruladă. Nu e vorba de rulada aia tipică, de ciocolată, pe care o ştim cu toţii, şi nici de mai luxoasa ruladă diplomat: ci de una, de fapt, mai fără statut, pentru că are aceeaşi umplutură cu prăjitura "cartof", despre care se spune, deşi se numără printre preferatele fetiţei, că e făcută din resturi. Numele ruladei s-a pierdut în timp, rămînînd, însă, pregnant, gustul; precum şi pata mică, de culoare roz, care o face mai cochetă. Rozul ei nu e dintre cele mai artificiale, ca-n cazul Violetelor, păjituri cu colorant ostentativ (pe atunci nu se auzise de E-uri), pe care, de altfel, fetiţa în cauză devenită elevă de liceu nu s-a dat înapoi să le consume, în gaşcă, la o cofetărie nouă în epocă, şi anume "Tineretului". Şi nici de tortuleţele de patru persoane, uneori verzi, pe care le cumpăra, pentru acasă, cu tatăl ei bărbos de la o cofetărie îndepărtată şi misterioasă, situată undeva pe lîngă Piaţa Progresu. Ianuarie-februarie 2003: O mamă care-şi duce copilul la grădiniţă, în zona Pache Protopopescu. Evident, conform tuturor şabloanelor, aceeaşi fetiţă, peste ani şi fără descrieri defavorabile: vom spune, doar, cu aproximativ aceleaşi gusturi şi aspiraţii de atunci, sau măcar nostalgii. Lîngă PRO TV, cofetăria "Excelent", evident, a firmei româneşti cu acelaşi nume. Intru, şi, după 30 de ani - aceeaşi ruladă.

Cu aceeaşi pată discretă, rozalie, şi umplutură incitant-incertă. Cu un nume greu de reţinut, dar cu un preţ incredibil: 5.500 lei. Un preţ, de altfel, aproape universal pentru majoritate