Ruxandra Garofeanu este o realizatoare de televiziune destul de cunoscută. Aurel Cojan este aproape necunoscut. Adevărul e că Aurel Cojan este un pictor foarte mare, un om cu mintea extrem de ascuţită la cei 89 de ani pe care-i are, un personaj de-a dreptul fascinant, şi necunoscut doar pentru că trăieşte de o bună bucată de vreme la Paris şi e un tip rebel care nu se dă în vînt să iasă în faţă sau să i se organizeze expoziţii. Iar Ruxandra Garofeanu - o doamnă respectabilă, realizatoare de televiziune, care, ca orice realizator, ar fi trebuit şi să organizeze din umbră punerea în scenă dedicată personajului despre care face emisiunea. Dar toate acestea sînt, desigur, chestiuni de detaliu. Ca telespectator, însă, eu îmi ghidez receptarea după astfel de nimicuri. Şi, în faţa spectacolului extraordinar oferit de o personalitate cum e Aurel Cojan, prefer să nu ştiu ce gîndeşte şi cum este doamna respectabilă care-i ia interviul. Mă deranjează cînd, de exemplu, ea îi taie vorba interlocutorului său ca să-i spună (şi să ne spună, implicit, nouă) cît de rău a făcut comunismul şi cît de mult a suferit ea, personal, de pe urma lui. Că a fost rău comunismul ştim şi noi şi dacă Ruxandra Garofeanu ţinea cu orice preţ să-i comunice acest lucru lui Aurel Cojan nu înţeleg de ce nu şi-a scos intervenţia ei la montaj. Cît despre suferinţa dumneaei - cu tot respectul faţă de orice suferinţă umană, chiar nu mă interesează acest lucru; o să mă intereseze, eventual, cînd o să văd o emisiune dedicată personalităţii dumisale sau cînd o să-i citesc cartea de memorii. Cu atît mai tare am fost deranjat, cu cît omul pe care l-a întrerupt spunea ceva chiar interesant, făcea o mărturisire mai puţin obişnuită (vorbea despre

fascinaţia pe care a exercitat-o comunismul asupra lui şi cum, atunci cînd Basarabia a fost anexată de sovietici, el a vrut să fugă acolo). Trăgînd linie şi adun