Numarul 414 al revistei Magazine littéraire propune una dintre cele mai incitante intrebari – formulate atit de hegelian – la care ginditori si creatori de arta occidentali nu pot da astazi un raspuns transant: Philosophie &Art, la fin de l’esthétique?. In patruzeci de pagini asezonate, ca de obicei, cu reproduceri si fotografii, douazeci si doua de personalitati din domeniu contribuie la un puzzle complex, o adevarata introducere in estetica postmodernitatii. Filozoful Jacques Rancière deschide dosarul cu un articol in care sint inventariate domeniile esteticii din ultima suta de ani, printre care, inevitabil, conceptul insusi: Le ressentiment anti-esthétique. De aici aflam ca, in definitiv, nu exista interogatie filozofica autentica care sa eludeze dimensiunea estetica a raportului cu lumea. Nu neaparat, si cu atit mai putin astazi, ca teorie a frumosului, cit „configuration du sensible“. Multi participanti la ineditul colocviu au in vedere artele plastice: Jean-Clet Martin cu Le régime plastique des arts, Antoine Hatzenberger scriind despre abordarile estetice ale copacului (L’Arbre), Dominique Weber despre cele ale nudului (Le nu), Ulf Poschardt despre cele ale modei (La Mode), Bastien Gallet despre cele ale masinii (L’art des machines). Despre declansarea frumosului scrie, in continuarea lui Jacques Rancière, Mark Alizart in Beauté fatale.
Apoi, esteticieni de seama isi expun propriile teorii. Celebri cindva, in epoca teoriei trimfatoare, revin, in stilul atit de francez al paradoxalului, Alain Badiou cu Le devoir inesthétique si Bruno Latour cu La guerre des images – quelle guerre? Il regasim pe unul din autorii Noului Dictionar al Stiintelor limbajului, Jean-Marie Schaeffer, cu un articol-manifest teoretic Pour une esthétique descriptive. Alaturi de numele grele, tineri teoreticieni retraseaza istorii ale esteticii ca „facultate de judecata“, cum