Daca in alte domenii de activitate poti, in lipsa banilor, sa carpesti, sa improvizezi, sa iei dintr-o parte si sa pui in cealalta, in cel mai pur stil romanesc, pentru ca sandramaua sa mai stea ceva timp in picioare, in medicina lucrurile sunt destul de clare. O mie de dolari se calculeaza in vieti, in decese, in boli, in dureri, in cangrene si tumori. Sa te joci cu banii din asigurarile de sanatate e ca si cum te-ai crede un mic Dumnezeu, care ar putea decide cine traieste si cine moare. Daca iei din banii pentru medicamente ca sa investesti in termopane, inseamna ca nu te deosebesti cu nimic de cel care infunda ocna pentru ca si-a omorat mama. Am scris despre foamea si criza de medicamente de la “Victor Babes”. Am scris despre bolnavii “cazati” pe hol la Municipal si despre conducerea Clinicii de Dermato-Venerice, care comunica, intr-o adresa oficiala, Casei Nationale de Asigurari de Sanatate ca poarta raspunderea pentru eventualele decese survenite din cauza subfinantarii. Dar lista unitatilor sanitare aflate in situatii similare e mult mai lunga. La Clinica de Psihiatrie “Eduard Pamfil”, cunoscuta de timisoreni sub numele de “Vacarescu”, bolnavii si medicii stiu cand ploua afara fara sa se uite pe geam. Peretii sunt plini de igrasie si mucegai, nu sunt bani pentru tigle, camasi de forta, curele, aparatura. Cei internati aici cu depresii pot sa stea ore intregi sa se uite cum ploua din tavan, ca in poeziile lui Bacovia. Birou cu lighean
Nu se stie cum or fi aratand birourile celor de la Ministerul Sanatatii. Cert e ca in biroul sefului clinicii “Eduard Pamfil” din Timisoara ploua, iar peretii si tavanul sunt galben-albastrui de la igrasie. Cand e vreme rea, profesorul Mircea Lazarescu nu poate folosi un culoar care face legatura dintre o aripa a spitalului si birou pentru ca inauntru ploua aproape la fel ca afara. Bolnavii care asteapta consultatii trebuie,
