Un calcul simplu, facut pe baza unor date statistice ale Ministerului Muncii, scoate la iveala una din realitatile cele mai interesante ale Romaniei anului 2003 : un salariat, care lucreaza cu acte in regula, trebuie sa plateasca taxe si impozite pentru doi pensionari, un elev si un student. Daca in anii 1990-1995 s-au facut pensionari la super-oferta, in urma disponibilizarilor masive din sectorul industrial, abia in urma cu doi sau trei ani cei care se ocupa de asigurarile sociale de stat s-au trezit ca nu pot sub nici o forma sa mai majoreze pensiile pentru ca nu exista fonduri, nu exista contribuabili, nu exista destui angajati cu carte de munca. Problema maririi pensiilor nu se poate deci pune atata vreme cat raportul dintre pensionari si salarati e de doi-trei sau chiar patru la unul. Desi principala vina o au guvernantii, nu putem sa omitem faptul ca la aceasta situatie contribuie si numeroasele firme care continua sa foloseasca pe scara larga munca la negru. Vina insa e tot a guvernului care incearca sa obtina bani din impozite pe salarii. Iar valoarea acestora nu este de loc de neglijat. Putem spune astfel ca in Romania se traieste din pensii anticipate, pensii pentru limita de varsta, pensii de invaliditate, pensii de urmas, alocatii, ajutoare de somaj si, nu in ultimul rand, ajutoare sociale. Prea putini se mai pot lauda cu statutul de salariat. Statul a incercat sa contracareze aceasta criza prin marirea treptata a varstei de pensionare. Varsta standard, cand se poate iesi la pensie, va fi in viitor de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. In 2003, pensionarea femeilor care doresc sa se retraga din activitate pentru limita de varsta se face doar in cazul in care acestea s-au nascut in intervalul noiembrie 1945-august 1946. Barbatii se pot pensiona doar daca s-au nascut in intervalul noiembrie 1940-august 1941. Aceste masuri sunt insa destul