- Sportiv - nr. 33 / 18 Februarie, 2003 Despre targumureseanul Dumitru Bucur azi se stie mult prea putin fata de cat ar trebui. Doar cativa dintre cei foarte varstnici isi mai amintesc ca in perioada inter belica, printre fotbalistii vremii, se numara si Dumitru Bucur. L-am intalnit mai zilele trecute si l-am rugat sa ne povesteasca cate ceva din activitatea fotbalistica de pe vremea... strabunicilor. "M-am nascut in comuna Raciu, dar cand eram doar in fasa parintii s-au mutat la Targu-Mures, in casa de pe strada Calarasilor, pe frontispiciul careia s-a montat, la 13 septembrie 1936, o placa comemorativa "La calul Balan", intru amintirea popasului facut aici, in anul 1866, si trecerea prin Targu-Mures a marelui poet national Mihai Eminescu. Am indragit mult fotbalul, iar, ca urmare, la 14 ani, am avut prima legitimare la echipa de juniori MTE; primul antrenor l-am avut pe Molnár Attila, un om cu mari calitati, un foarte bun tehnician. Pe acele vremuri, schema de joc era: portar, doi fundasi, trei mijlocasi si cinci atacanti; era un fotbal mai aerisit, dar si cu goluri mai multe si spectaculoase marcate de la distanta, nu ca acum, cand un inaintas rateaza de pe linia de 5 metri; am spus asta pentru ca astazi nu-mi scapa nici un meci la televizor… Dupa cativa ani la MTE, am trecut la echipa Muresul, tot din Targu-Mures, unde i-am avut colegi pe internationalii Cornel Orza, Andrei Glotman, Victor Vidrasan, Puiu Borda, Anton Dascal _ toti eram printre pionerii fotbalului romanesc. Imi aduc aminte cu placere de meciul cu "U" Cluj, echipa renumita a acelor vremi, pe care am invins-o cu 3-2. Meci mare si o mare vic torie… au urmat, apoi, vremuri mai grele dupa anul 1942, cand ne-am refugiat din cauza razboiului la Sibiu. Aici am primit oferte pentru a juca pentru formatia din localitate; din anumite motive am renuntat, hotarand sa-mi inchei cariera de sportiv, astfel