Nici un fir de praf nu s-a asezat peste randurile acestei superbe carti care este G. Calinescu si complexele literaturii romane, cu toate ca doua decenii despart întaia editie si cea de acum*.
Doua decenii si mai ales o rasturnare colosala de sistem politic, de neimaginat în 1981, la data primei aparitii, iar azi foarte probabil înca nedigerata, neinteriorizata la nivelul constiintei istorice, nici de generatiile mai varstnice, nici de cele tinere, ceea ce îngaduie atatea curioase si pestrite amalgamuri intelectuale, produsele dintotdeauna ale vremurilor în criza de repere.
Scrisa si tiparita într-un moment despre care acum stim ca în adancurile lui se zamislea pieirea unui imperiu printre satelitii caruia se afla si Romania, reeditata în circumstantele unei accelerate realcatuiri a masinii lumii dupa alte criterii si alte reguli decat cele care functionasera pana în 1989-1991, cartea lui Mircea Martin pare neatinsa de radicala schimbare a contextelor. I se poate aplica, i s-a si aplicat, obisnuita constatare ca îsi pastreaza, întreaga, actualitatea, de nu cumva chiar îi va fi sporit.
La fel de adevarat ar fi sa se spuna însa ca este indiferenta la actualitate, iar unul din secretele longevitatii ar consta tocmai în aceasta evitare a raportarii la imediat. Fiindca un anumit refuz al actualitatii, ori mai degraba refuzul unei anumite actualitati, nu lipseste. Mircea Martin si-a retiparit cartea în versiunea din 1981, nu a rescris-o, nu a reconstituit paginile scoase de cenzura (a repus la loc unele cuvinte sau franturi de fraza eliminate atunci, dar aceste recuperari sunt marunte, neesentiale, doar dau o idee despre nemarginita frica stupida a institutiei), nu a adaugat capitolele pe care nu le-a scris atunci, cum marturiseste el însusi, ca efect al cenzurii interioare mai mult sau mai putin constiente.
Intr-o vreme cand lum