A trăi pentru a-ţi povesti viaţa

Apariţia, în octombrie 2002, în Spania şi America Latină, a primului volum de memorii ale lui Gabriel García Márquez, Vivir para contarla ("A trăi pentru a-ţi povesti viaţa") a însemnat evenimentul literar şi editorial nu numai al anului, ci, după cum s-a afirmat la lansare, al ultimului deceniu, fiind cartea aşteptată şi primită, cu interes şi entuziasm, de milioane de cititori. În prezent, în Europa se lucrează febril la traducerea şi editarea acestui best-seller.

Memoriile Premiului Nobel columbian, concepute ca o trilogie, debutează cu acest volum de aproape şase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescenţa şi o parte din tinereţea scriitorului, începînd cu viaţa bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinţilor săi, dezvăluind apoi cum a simţit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd îşi publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele uscate") şi pleacă în Europa, stabilindu-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El Espectador.

Redăm în continuare fragmentul iniţial din primul capitol al volumului în curs de apariţie la Editura RAO.

Mama m-a rugat s-o însoţesc să vîndă casa. Sosise la Barranquilla în dimineaţa aceea din satul de departe unde locuia familia şi n-avea nici cea mai vagă idee cum să dea de mine. Întrebînd în dreapta şi-n stînga printre cunoscuţi, i-au spus să mă caute la librăria "Lumea" sau prin cafenelele din preajmă, unde mă duceam de două ori pe zi să stau de vorbă cu prietenii mei scriitori. Cel care i-a spus asta a prevenit-o: "Fiţi cu băgare de seamă fiindcă sînt nebuni de legat". Sosi la douăsprezece fix. Îşi croi drum cu mersu-i uşor printre mesele cu cărţi expuse, se înfiinţă în dreptul meu, privindu-mă în ochi cu zîmbetul năzdrăvan din zilele ei cele mai bune şi, înainte ca