Se implinesc doi ani de cand Sasa Disici a cazut secerat sub gloantele infractorilor. Doi ani de cand acest politist timisorean a devenit un erou, un simbol pentru intreaga Politie Romana. Sasa a platit cu viata curajul nebunesc de a incerca sa impuna legea in fata unor indivizi fara Dumnezeu. A parasit lumea aceasta mult prea devreme, intr-un moment in care, cu certitudine, nici nu se putea gandi la moarte. Nu putea crede ca destinul ii va forta chiar lui mana, lui care a luptat, poate, pentru vietile multora dintre noi. In noaptea de 3 spre 4 martie 2001, Sasa a pornit intr-un maraton al mortii. Pentru parintii politistului-erou, durerea este la fel de vie ca la acel inceput de primavara aceea. Nu le pot mangaia sufletul discursurile patetice. Acesti oameni nenorociti pe viata ar gasi, poate, un strop de alinare daca vinovatii ar plati pentru moartea singurului fiu, plecat, ca o ironie a sortii, sa moara pentru linistea altor semeni de-ai sai. Pentru readucerea la viata a lui Sasa Disici nu se mai poate face nimic. Dar se mai poate face ceva pentru miile de politisti romani care ies zi de zi in strada, care sunt zilnic fata in fata cu infractori fara teama de lege, cu infractori care simt o diminuare a autoritatii, chiar a capacitatii de interventie a Politiei Romane, in situatii-limita, si exploateaza la maximum aceasta carenta. Cu infractori care nu se sfiesc sa faca uz de santaj, de injuraturi, de amenintari, de batai si chiar de crime. Poate, daca unul din acesti ucigasi de politisti ar fi prins, judecat si condamnat la inchisoare pe viata, un alt nemernic, venit din alta sfera interlopa, care si-a luat amicul drept model in viata, ar gandi de doua ori inainte de a indrepta cutitul, bata de baseball sau pistolul impotriva unui om in uniforma. Cei care atenteaza acum la un om in uniforma stiu ca, intr-un fel sau altul, povestea poate avea happy-end. Indivizii cu