Pe 27 august 2001, Republica Moldova a sarbatorit 10 ani de independenta, un prilej pentru a trece in revista mai mult esecuri decit realizari. Moldova a ajuns tara cea mai saraca din Europa (salariul mediu pe economie atinge aici circa 30-40 USD, in conditiile in care cosul minim de consum urca pina la 100 de dolari). Tara se afla, de citiva ani, in pragul default-ului, iar dupa alegerile parlamentare din februarie 2001, Moldova a recazut in bratele comunistilor (situatie unica in Europa Centrala si de Est), care detin 70% din mandatele parlamentare. Aceste realitati au explicatii istorice (Moldova nu a existat niciodata ca stat independent), politice (in urma reanexarii, in anul 1944, la Uniunea Sovietica, tara a ramas, practic, fara elite) si economice (circa 80% din economia Moldovei depindea de spatiul sovietic, iar 95% din resursele ei de energie sint importate).
Acest destin istoric si aceasta situare „la margini“ au impiedicat Moldova postbelica sa-si configureze o identitate distincta si sa-si formeze elite puternice. Cultura acestei tari a fost grav afectata de dezastrul economic din ultimii ani, subventia acordata de catre stat institutiilor de cultura neacoperind decit 20-30% din necesitatile lor. Salariile specialistilor din domeniul culturii, pe linga ca sint cele mai mici in Moldova (munca unui bibliotecar de la sat, de pilda, este remunerata cu 15-20 USD lunar), sint platite cu intirzieri care, uneori, au mers pina la noua luni. In consecinta, o mare parte din angajatii sectorului cultura au parasit tara si muncesc „la negru“ in Israel, in Turcia ori in diverse tari europene. Edificiile teatrelor, ale bibliotecilor si ale caminelor culturale sint in continua degradare, echipamentele tehnice sint cele de acum 40-50 de ani.
Cladirea Muzeului National de Arte Plastice, unul dintre cele mai importante monumente arhitecturale ale