Philip ROTH
Animal pe moarte
Traducere de Irina Petras, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj, 2001,
130 p., f.p.
Povestea unui universitar sexagenar newyorkez stirnit de trupul unei studente de douazeci si patru de ani, pe numele ei Consuela, acesta este nucleul epic din Animal pe moarte, microromanul lui Philip Roth, cunoscut cititorilor romani si prin iesitul din titini roman Complexul lui Portnoy, aparut acum citiva ani la Editura Univers (de care ma voi ocupa cu alt prilej, pentru a analiza o relatie corporala extravaganta).
Naratorul (septuagenar, deja, la ceasul povestirii) nu este un sedus; dimpotriva, el pare sa fie un erotoman inveterat, care-si vineaza studentele stiind, in acelasi timp, sa se fereasca de acuza hartuirii sexuale. Asemeni paianjenului, el are rabdare si stie sa le faca pe fete sa-l doreasca, desi este batrin: stie sa provoace curiozitatea tinerelor femei de a face sex cu el. Ceea ce admira la generatia acestor specimene dezinhibate si la stramoasele lor care au inceput in anii ’60 revolutia sexuala este, dupa cum declara, talentul lor de felatoare. Rolul Consuelei se intrezareste de-abia dupa acest preambul teoretic. Sexagenarul stie inca prea bine ce este aceea pofta trupeasca; tocmai din pricina poftei, el o invaluie pe Consuela, iar fata, complexata cultural, accepta demersurile. Nu este vorba de seductie aici, recunoaste protagonistul, ci de excitatie pura, animalica, de pedala acceleratorului sexual.
Consuela este o trupelnica si isi cunoaste atuurile corporale. „Concentreaza-te asupra placerii tale“, isi spune sexagenarul, intr-o auto-porunca vrednica de un decalog. Ii place „carnea buna“ a Consuelei, felul in care ea isi despoaie trupul. Este ca o epifanie pervertita din care se naste, mai apoi, gelozia, teama de a o pierde pe tinara femeie cu „sini fabulosi“ si cu „par pubian in