La spitalul de psihiatrie din Poroschia, bolnavii au fost legati de paturi
Barbatul isi zornaie legatura de chei la fiecare pas. La fiece suflare lasa in urma un damf de votca ieftina. Se opreste in fata usii albastre din metal si da vizorul rotund la o parte. Isi arunca privirea inauntru. Zgomotul rece, de cheie rasucita intr-un lacat obosit, ii face pe cei de dupa usa sa tresara. Intram. Patru paturi din fier, ruginite, o soba din teracota si o tava, linga ea, plina de excremente. Si cinci oameni. Cel mai ?rau? dintre ei e legat cu un lant de pat. Fereastra - cu gratii si fara geam. In camera, frig si duhoare. Imaginile de mai sus nu sint dintr-o puscarie de acum citeva zeci de ani, nici dintr-un film. Ele reprezinta fata de azi a Spitalului de Neuropsihiatrie Poroschia, judetul Teleorman. Iar lanturile, lacatul, gratiile si tava cu excremente sint cit se poate de reale. La fel ca si pacientii. Am incercat sa patrundem intr-un spital romanesc aflat in plina ?criza a sistemului sanitar?. Aici, la Poroschia, cuvinte precum ?blocaj financiar? sau ?deturnari de fonduri? nu au nici un inteles. Ele nu tin de foame si de cald.
Spitalul de bolnavi psihic din Poroschia - Teleorman reprezinta culmea crizei din Sanatate. Aflata la numai cinci kilometri de Alexandria, unitatea sanitara deserveste intreg judetul. La intrare nu te intimpina decit citiva ciini flaminzi, care ar fi latrat daca ar fi mincat ceva in ultimele trei zile. Numai ca in mormanele de gunoaie rasfirate in curte nu au mai gasit nimic. Nici in cenusa risipita precum un ingrasamint.
Doua cladiri parasite, chioare de geamuri, te asteapta ca niste bolnavi care privesc cu ochi mariti de groaza. Singura cladire mai acatari este cea in care sint birourile medicilor. In spatele curtii se afla ?Cenusareasa?: sectia bolnavilor grav, unde se aplica terapia legarii de pat cu lanturi. Accesul
