Mircea MARTIN

G. Calinescu si „complexele“ literaturii romane (editia a II-a)

Editura Paralela 45, Colectia „60“, 2002, 206 p., f.p.

Reeditata anul trecut la Editura Paralela 45, cartea lui Mircea Martin, G. Calinescu si „complexele“ literaturii romane nu este si o editie revazuta de autor; ea reproduce intocmai prima versiune, aparuta in 1981, sub „auspiciile“ cenzurii, „teoretic, adica legal, desfiintata din 1977!“, cum spune autorul in Argument la editia a II-a (p. 5). Motivele republicarii acestei carti sint cel putin doua, dintre care unul explicit: „Am avut insa – si voi mai avea inca – alte prioritati si, in asteptare, m-am hotarit sa republic acum versiunea din 1981 – ca un fel de pariu cu cititorii de astazi si, in primul rind, cu cei nascuti acum douazeci si ceva de ani, ca si cartea de fata“ (p. 5). Pe de o parte, deci, un soi de tatonare a receptarii ei in actualitate (de catre tineri, mai ales), pe de alta – implicit – un stimulent, daca nu o obligatie pe termen mai lung, de a revedea textul, de a adauga pasajele cenzurate (inclusiv de „cenzura interioara“!), finalmente, de a-l rescrie in conditiile societatii noastre postcomuniste, nu mai putin bintuite de complexe (fara ghilimele).

Or, se intimpla sa fac parte din acea categorie de cititori la care face apel cu predilectie Mircea Martin: am citit volumul intrebindu-ma in ce sens vede autorul reeditarea sa ca pe „un fel de pariu cu cititorii de astazi“. Intr-o buna masura, la mijloc este „istoria“ cenzurii comuniste, „spectrele“ ei banuite la lectura, dar si acelea, mai discrete, ale autocenzurii. „Pariul“ cu cititorii devine astfel si un „pariu“ cu sine insusi, peste timp, un soi de depasire a unui „prag psihologic“ (Mircea Martin marturiseste ca dupa 1990 nu a avut nici ragazul, „nici macar curiozitatea“ de a reciti aceasta carte), pe care noi, cititorii ma