La 13 ani de la Revolutie, sperantele pentru care sute de mii de timisoreni au iesit in strada par a se fi estompat. In lupta zilnica pentru supravietuire oamenii au inceput sa uite si sa fie tot mai indiferenti. I-au “ajutat” din plin si asociatiile de revolutionari care s-au transformat, in marea lor majoritate, in trambuline catre ciolan si sereleuri pentru inmatriculari ilegale de masini. Dupa 13 ani, la Timisoara si in toata tara se intampla totusi ceva ce ne surprinde placut si la care chiar nu ne asteptam. Crearea unei asociatii pentru revolutionarii fara privilegii a fost salutata de intreaga societate romaneasca. Lupta pentru aflarea adevarului, pentru desconspirarea turnatorilor comunisti aflati acum in fotolii calde de consilieri sau parlamentari capata noi valente. Crearea asociatiei revolutionarilor fara privilegii a fost salutata de asociatiile de revolutionari timisene care insa s-au rezumat doar la salut. “Ba mai mult, spunea Florian Mihalcea, presedintele Asociatiei Timisoara, lupta pentru drepturi si privilegii e tot mai acerba in aceste organizatii”. S-a mai intamplat in acest context ca la Bucuresti sa se incerce blocarea accesului conducerii C.N.S.A.S. la arhivele Securitatii, fiind inlaturati oamenii care erau poate cei mai interesati in aflarea adevarului. Numarul impresionant de oameni care a iesit in strada sa protesteze impotriva acestui abuz al Puterii a fost impresionant, ca si diversiunea, organizata ca pe vremuri, pentru ca toata actiunea sa para inutila. Timisoara a luat pozitie, salutand reactia societatii civile la o actiunea aproape dictatoriala a Puterii. In acest sens, membrii Societatii “Timisoara” au anuntat ca sambata se va decerna premiul “Speranta”, pentru personalitatile care s-au remarcat prin promovarea ideilor democratice si a libertatii de opinie, membrilor Colegiului C.N.S.A.S. (printre care si Andrei Plesu, Horia Roman