Un june trece prin fata unei cladiri inalte. Se opreste. O mina nevazuta il ademeneste parca inauntru. In secunda urmatoare, e deja pe acoperis. E clar ca vrea sa se sinucida. E la fel de clar ca e la prima incercare. Se codeste nitel, dupa care se urca pe bordura. Perspectiva il ameteste si, speriat, cade. Inapoi pe acoperis. Felul in care e filmat tot acest moment il face caraghios si derizoriu. Buimac, tipul descopera linga el, pe aceeasi bordura pe care tocmai a incercat sa-si gaseasca echilibrul inainte de a se arunca in hau, o fata. Inalta, ca o statuie. Pe tocuri, cu o peruca rosie, bocanci mulati pe picior, pantalonasi à la Kylie, machiaj de Aguilera si top tipator colorat. Pe soundtrack, heavy metal. E clar ca si ea vrea sa se sinucida, dar e la fel de nehotarita, chit ca are exercitiu in a-si mentine echilibrul. Urmeaza o conversatie intre cei doi, agrementata cu tipete si dialoguri absurde. El prinde curaj si escaladeaza din nou bordura. Acum: cine sa sara primul? Cearta. Tipete. Suficient cit sa le piara si cheful, si curajul. Mai bine fac o pauza de-o tigara si poarta o conversatie serioasa. Tot pe acoperis. Vom afla mai tirziu ce i-a impins la sinucidere. De parca ne-ar pasa. Povestea oricum ignora acest aspect si o vireaza inspre Oliver Stone. Nascuti asasini. Ma rog, sinucigasi.
Daca va miroase cumva a film nordic, data fiind locatia Festivalului, aflati ca va inselati. Nu, sintem in fata unui film hong-konghez sadea. Corcit cu unul tailandez si intregit cu dialoguri fara sens, scene extravagante de actiune si filozofie de tipul „gindeste-rapid-nu subtil“. In mod inconstient si cu totul neintentionat, Nothing to Lose, cel de-al treilea film al asiaticului Danny Pang (devenit celebru gratie efortului sau anterior, Bangkok Dangerous) da tonul filmelor nordice din competitia Festivalului de la Göteborg. Disperarea duce la sinucidere. Mai si