Expresionism şi transcendenţă
La galeria Sabina & Jean Negulescu, criticul de artă Maria Magdalena Crişan, unul dintre cei mai activi curatori din ultimii ani, a deschis o surprinzătoare expoziţie Silvia Radu. Expoziţia este surprinzătoare pentru că ea dezvăluie publicului larg o altă dimensiune a personalităţii cunoscutului sculptor, şi anume pe aceea de pictor şi de grafician. Cu excepţia a două lucrări de sculptură, doi îngeri de gips la construcţia cărora tridimensionalul sculpturii şi bidimensionalul picturii de factură postbizantină colaborează perfect, toate celelalte sînt guaşe, pasteluri şi uleiuri. Dar chiar dacă Silvia Radu mută acum accentul pe un alt gen şi îşi deconspiră interesul constant pentru pictură, pînă acum oarecum o anexă a sculpturii, datele ei fundamentale rămîn neschimbate. Lumea sculpturii sale, aceea în care elenismul, paleocreştinismul şi hieratica bizantină se îngînă spre a dezvălui o expresivitate plastică inconfundabilă, se transferă deplin în pasteluri. Figuri angelico-elenistice, portrete încremenite într-o atitudine monumentală şi într-o expresie de multe ori cutremurătoare, populează acest univers - auster în profunzime -, dar care irumpe cromatic în tonuri expresioniste. Schimbînd doar datele iconografice, aceleaşi caracteristici se regăsesc şi în guaşe. Convenţional peisaje, în sens strict localizate în Vama Veche, acestea se înscriu într-o dinamică similară a trăirii şi a gîndirii artistice, aducînd în acelaşi plan atît o austeritate de fond, o reală nevoie de rigoare şi de interiorizare, cît şi gestul liber şi tonul fovist. Mult mai restrînse ca număr, doar două, uleiurile păstrează şi ele carecteristicile generale, deşi, la o primă privire, par mai apropiate de spiritul acelor artişti care au impus în peisagistica noastră de astăzi o componentă mai curînd panteistă şi o atitudine jubilatorie, de celebrare pură, cum