* Datorita unor vicii de organizare, facturile originale sunt vandute de distribuitori ca la piata, cu sacosa * Nenea "comisionarul", omul care cere facturi pentru 40 de firme odata Tigancusa care vinde facturi prin angrouri a ajuns un personaj clasic al tranzitiei romanesti. A fost fotografiata, filmata, politia a amendat-o, dar atat. Asta pentru ca, intotdeauna, "facturili le-am luat de la un nene, nu stiu cum ii zice, sa moara mama daca te mint!" Si, invariabil, anchetele IGP s-au oprit la acest nivel. Dar tigancile care scot facturile de sub fuste prin complexurile comerciale nu sunt decat niste sarmani distibuitori care vand surplusul productiei marilor "fabricanti" de facturi. Acestia au de acoperit o cerere imensa, pentru ca, dupa unele aprecieri modeste, 40 la suta din economia romaneasca functioneaza la negru, deci foloseste facturi fictive. Paradoxal, majoritatea facturilor folosite de evazionistii fiscali de la noi sunt facturi originale, securizate, tiparite de Imprimeria Nationala. Pur si simplu, folosind acte false, traficantii cumpara aceste facturi aproape fara riscuri. La ora actuala, in toata tara exista 42 de distribuitori autorizati de "formulare tipizate cu regim special comune pe economie", cum sunt numite facturile fiscale in limbajul sec al Ministerului de Finante. Practic, toate firmele din Romania cumpara facturile de care au nevoie de la acesti distribuitori. Pentru aceasta, majoritatea firmelor trimit la sediul distribuitorilor delegati, cu functia de simpli comisionari, care au o imputernicire de la administratori. Conform regulamentului de functionare al distribuitorilor, delegatii trebuie sa prezinte, la ridicarea facturilor, urmatoarele acte: imputernicirea, comanda pentru facturi, copie dupa cartea de identitate, o copie dupa certificatul de inmatriculare al firmei la Registrul Comertului si o copie dupa codul fiscal. Or, tocmai aici