Trei scriitori
Se întâmplă uneori ca în cadrul unei singure familii să întâlnim o mare varietate de personalităţi, de parcă familia respectivă ar trebui să dea seamă de întreaga cultură din care face ea parte. Pentru secolul al XX-lea, o familie de acest fel este aceea a Ciorăneştilor. Reprezentantul ei cel mai cunoscut este Alexandru Ciorănescu (născut 1911), filolog, scriitor şi istoric, dispărut cu câţiva ani în urmă, dar a cărui operă continuă să se afle în atenţie, atât în România, cât şi în afara ei. În 2002 s-a susţinut la Universitatea Rovira I Virgili din Tarragona (Spania) o teză de doctorat despre opera sa; teza, aparţinând Florentinei Voicu, urmează să fie publicată sub formă de carte. Fiul, Ioan, al lui Alexandru Ciorănescu, este inginer, iar soţia sa, Doina Ciorănescu, matematiciană, a făcut o carieră exemplară în cercetare, fiind profesor la Universitatea Paris VI. Fiica Sanda a lui Alexandru Ciorănescu este biolog.
Destul de cunoscut este şi George Ciorănescu (născut 1918), fratele lui Alexandru; licenţiat în drept, doctor în ştiinţe politice şi economice, licenţiat în filosofie, istoric, poet, prozator şi traducător, mort în urmă cu zece ani, în Germania. Mulţi români l-au cunoscut prin remarcabilele sale emisiuni de la Radio Europa Liberă.
Specialiştii în istorie literară au cunoştinţă şi de un alt frate al lui Alexandru, Ioan I. Ciorănescu (născut 1905), poet pe care G. Călinescu îl prezintă în secţiunea "Tuberculoşii" a Istoriei sale (într-adevăr, a murit de ftizie la vârsta de 21 de ani). Nu-i acordă prea multă atenţie, dar observă că "exerciţiul literar [...] a îngăduit tânărului poet să scoată în apropierea morţii două strigăte care prin profunditatea şi inocenţa lor merită să stea în orice antologie" (este vorba de "Rugă de bolnav" şi "Ante mortem").
Toţi cei trei Ciorănescu sunt prezentaţi cu acurat