Martie 1992: o distinsă doamnă, trecută şi de a doua tinereţe, vrînd să studieze noul act fundamental al ţării, se adresează tarabagiului, cam în grabă, cerînd Constituţia. Vînzătorul - om cu atitudini moralizatoare -, vizibil iritat, se uită, undeva, printre ziare, şi răspunde dispreţuitor: "Nu mai am decît ţîţe". Revista Prostituţia, la care se gîndea, de fapt, comerciantul, era tipărită în format 18/24, pe o hîrtie mizerabilă, cu nişte fotografii unde abia puteau fi distinse contururile unor femei care pozaseră, poate, pe alte continente şi cu mulţi ani în urmă. E suficient să ne uităm la mensualele glossy, care inundă chioşcurile de astăzi, şi între care Hustler se distinge prin atitudinea hard - care i-a adus faima -, pentru a putea să apreciem, cu mîndrie, binefacerile progresului şi ale unui regim curat constituţional. Dar ce spune documentul de la baza sistemului nostru legislativ, act pe care tocmai ne pregătim să îl schimbăm, peste cîteva luni? La articolul intitulat Libertatea de exprimare, putem citi: "Sînt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri". Aşadar, laolaltă cu defăimarea ţării şi a naţiunii (probabil, Emil Cioran ar trebui interzis, în temeiul Constituţiei), sînt interzise şi manifestările obscene. Este pornografia obscenă? Atît DEX-ul, cît şi proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea pornografiei, o definesc drept manifestare avînd caracter obscen. Cu alte cuvinte, Constituţia interzice pornografia. Ce face viitoarea lege? Îi reglementează statutul, încercînd să o îngrădească. Ea spune că pornografia este permisă, dacă la ea au acces doar adulţii şi dacă o ţinem departe de lăcaşe de cult şi de învăţămîn