Pascal BRUCKNER
Luni de fiere
Traducere de Vasile Zincenco, Postfata de Vasile Dem. Zamfirescu,
Editura Trei, Bucuresti,
2001, 221 p., 99.900 lei
Romanul Luni de fiere de Pascal Bruckner a fost tradus in limba romana dupa ce filmul lui Roman Polanski stirnise deja rumoare pe marele ecran, in strainatate. La citiva ani dupa traducerea cartii, aflind ca eu insami lucrez la un roman erotic (dar nu doar erotic – este vorba de Tricephalos), un cunoscut m-a intrebat sceptic daca se mai poate scrie ceva dupa Luni de fiere, unde toate limitele sint trecute si toate experientele imaginabile si neimaginabile sint traite? Tatal meu, tulburat si el de lectura romanului, imi marturisea ca este vorba despre un text neobisnuit sau, mai exact, de situatii erotice frisonante. Eu nu vazusem decit filmul lui Polanski, care era destul de bun, fara sa fie o capodopera. Din pricina aceasta, dar si a modei Bruckner, am aminat multa vreme lectura romanului.
Totul porneste, in Luni de fiere, de la dorinta lui Franz (care ne previne chiar el ca este „pervers“) de a rosti povestea unei pasiuni demolate si demolatoare, prin care infernul poate fi strabatut din viata inca. Mai intii, barbatul cunoaste anticamera paradisului: indragosteala, cautarea femeii si aflarea ei – Rebecca este proaspata si imbietoare, reprezentind virsta de aur a iubirii. Este o evreica araba foarte precoce sexual, cu stranietatile pe care le aduce melanjul rasei sale; apoi, ea este o ludica infantila, potrivindu-se ca o manusa cu bufoneria sofisticata a lui Franz. Corpul Rebeccai este un templu opulent in care coabiteaza copila si femeia nesatioasa, iar barbatul cade in extaz in fata vinisoarelor, matasurilor, umorilor ei trupesti. El gusta acest corp in toate scobiturile si ascunzisurile sale, simtindu-se hranit si, in acelasi timp, hranitor. Trei elemente il st