Clubul Prometheus, Ich bin Ofelia, dupa o nuvela de Gertrud Fussenegger. Traducere si adaptare de Dan Stoica. Regia: Sorin Militaru. Scenografia: Alina Herescu. Cu Coca Bloos

Ich bin Ofelia (Eu sint Ofelia) este unul dintre acele rare spectacole care te lasa cu respiratia taiata si aproape fara cuvinte. Iti capteaza atentia, te mentine intr-o concentrare organica, pentru ca in final transfuzia de energie sa fie perfecta. Totul este focalizat pe o unica prezenta, care iti ramine impregnata in minte, vibrind si atunci cind spectacolul s-a terminat, ca un ecou cu reverberatii succesive. Dupa rolul contrapunctic din Sefele, tot in regia lui Sorin Militaru – de mare efect fuziunea dintre inocenta si disecare obiectiva, la limita cinismului si a demascarii neiertatoare –, unde joaca alaturi de Emilia Dobrin si Dorina Lazar, Coca Bloos propune in Ich bin Ofelia un construct scenic exploziv. O actrita de exceptie care-si sondeaza pina la cele mai fine resorturi rolurile, lurcind in filigran partiturile, fata in fata cu un personaj. Ofelia traieste permanent in proximitatea lui Hamlet, evolueaza ca personaj in aceasta tensionata si, in acelasi timp, fascinanta relatie, care revine constant in prim-plan. Monologul este extrem de dens si profund ca scriitura, conceput intr-o cheie postmoderna, amalgamind inserturi din Hamlet, interpretari deopotriva literare si psihologice ale celorlalte voci din piesa, ipoteze provocatoare despre gindurile si faptele lor, despre viata unor figuri istorice din epoca – regina Elisabeta – si, nu mai putin, spectrul lui Shakespeare, bintuindu-si personajele prin virtejul de ginduri, de amintiri, de incitari.

Spectacolul probeaza asumarea exemplara a unui rol, lipit asemeni mastii transparente, ca un al doilea chip, si transat in multiple particule. Fiecare dintre acestea devine un punct de plecare, coagulind in jur