Pentru cine este avizat semantic, contrareeducarea trimite la ideea de obstructionare a reeducarii ori, mai exact, la ideea de iesire din reeducare.
In general, termenul reeducare a inceput sa functioneze in epoca iluminista, cu scopul de a corija greselile infractorilor de drept comun, de a remodela pozitiv personalitatea acestora (in principiu, prin intermediul inchisorilor). In Romania, reeducarea, termen gandit de comunisti pentru a camufla ideea de spalare a creierului, a avut doua etape: una brutala, extrem de dura, experimentata in inchisoarea Pitesti, intre 1949-1952 (aceasta reeducare prin tortura fizica si morala la care au fost supusi cu precadere studenti de orientare legionara, dar nu numai, fiind cunoscuta sub formula analitica de fenomenul Pitesti, asa cum o explica Virgil Ierunca); cea de-a doua etapa, mai rafinata, a constat intr-o reeducare ideologica, non-violenta fizic: ea a fost initiata si experimentata intre anii 1961-1964, in inchisoarea Aiud, tot pe legionari in majoritatea cazurilor (urmarind compromiterea si desolidarizarea detinutilor politici, respectiv autocritica lor publica in asa numitele cluburi de reeducare), fiind extinsa mai tarziu, in forme insidioase, la nivelul intregii Romanii, pe cetatenii liberi.
Nu sunt singurul analist care considera ca in Romania comunista spalarea creierului a patruns si a izbutit la nivel de mental colectiv: pentru aceasta pledeaza mareea delatiunii, asa cum a fost ea practicata la noi, in cercuri concentrice, si care a concretizat un fratricid simbolic. (Din punctul acesta de vedere, Miorita, pe seama careia se gloseaza adesea ca mit national, este reprezentativa, cred eu, la nivelul mentalului romanesc, pentru ideea de fratricid; ca demonstratie a unui fratricid, Miorita este foarte romaneasca, cel putin cu aplicatie pe secolul XX in Romania.)
Termenul demascare, fol