Peter SLOTERDIJK
Reguli pentru parcul uman.
Un raspuns la scrisoarea lui Heidegger despre umanism
Traducere din limba gemana de Ion Nastasia, Editura Humanitas, Bucuresti, 2003, 76 p., f.p.
Daca cineva isi mai inchipuia ca filozofia ar putea supravietui disparitiei maestrilor, acela nu se insela. Era insa convins ca supravietuirea respectiva n-avea sa continue decit insotita de o napirlire a premiselor discursului filozofic, astfel incit istoria filozofiei sa ramina vie. Pesimistii rafinati cred intotdeauna ca ceea ce-a fost nu va mai fi la fel ci, tocmai, se va intoarce altfel. Optimistii sint de doua soiuri: unii se bucura ca „s-a terminat cu metafizica“ si privesc de sus, din colcaitorul si adevaratul adapost al fiintei, patinate castele de basm cu tencuiala cazuta. Altii se reintorc sa bata la poarta filozofiei travestiti in lingvisti, sociologi sau istorici – savanti –, ori, conservatori, ca simpli apostoli ai traditiei.
Filozofia iese, pe urmele literaturii, din tariile epocii romantice, esentialiste, vitaliste, estetice, creatoare. Filozofia este astazi critica, noii filozofi gloseaza pe teme preluate de la maestrii de odinioara, sau adincesc, conceptualizeaza si interpreteaza Zeitgeist-ul contemporan. Ceea ce este foarte corect – acesta este rolul filozofiei, sa-ti explice lumea si mai ales lumea in care traiesti, rol tot mai dezamagitor de mult impartit cu ubicua mass medie. Nu mai raspunde filozofia chemarii euforice de a crea concepte, cum credea Gilles Deleuze in Ce este filozofia?, iar in era suspiciunii personalitatea discursului nu mai este salutata decit in fictiune, fiind imediat deconstruita in tot ce intra sub incidenta institutionalului.
Daca intrebi lumea pe strada despre filozofie sau poezie, o sa-ti raspunda „hai sictir!“. Poetii si filozofii insisi se fac tot mai mici si sfirsesc prin a
