Liderul PNL Theodor Stolojan isi propune sa cistige alegerile si nu este, in mod vizibil, dispus, potrivit declaratiilor, sa transeze ireversibil – ce inseamna, de fapt, acest termen in negocierea politica?! – relatia cu Partidul Social-Democrat. Ambiguitatile in ceea ce priveste relatia dintre PSD si PNL constituie o problema ramasa mereu deschisa. Ea caracterizeaza, de fapt, pozitia tuturor partidelor politice din opozitie, care se confrunta cu o instabilitate generala, de ordin institutional. Stabilitatea sistemului de partide si a vietii interne a fiecarui partid in parte reflecta, intr-o anumita masura, stabilitatea si mai ales continuitatea intregii vieti politice. Or, una din maladiile de care sufera, inca, cu prisosinta institutiile romanesti in general, cele politice in mod particular, este lipsa de continuitate in conducere si de consecventa in politici. La nivelul partidelor, ea se poate observa cu atit mai usor cu cit cercul vicios format de instabilitatea sistemului si de fragilitatea structurii lor interne favorizeaza luptele interne periodice pentru putere. Se adauga factorii conjuncturali, avind in subtext, mai totdeauna, perspectiva mai mult sau mai putin indepartata a alegerilor, trecute ori viitoare. Cutremurul devastator din cadrul PNTCD de acum aproape doi ani, care a scos, practic, de pe scena politicii reale partidul dominant din coalitia aflata la putere pina in 2000 urmeaza un asemenea pattern. (Mai grav este insa ca, in cazul taranistilor, conducerea instaurata in iulie 2001 nu a facut, pina acum, decit sa adinceasca, prin actiuni de tip kamikaze, precaritatea PNTCD.)
Cazul liberalilor se poate incadra si el, cu proportiile, nuantele si caracteristicile proprii de rigoare, intr-o situatie asemanatoare. Miza confruntarilor actuale este, evident, orientarea partidului in perspectiva viitoarelor alegeri. In urmatoarea perioada, de