Incep prin a raspunde la replica finala a interviului de mai jos, spunind ca intotdeauna am avut placerea de a alege pentru aceste interviuri oameni care sa fie, intr-un fel sau altul, antieroi. Fie prin nonconformism, fie prin modestie, prin cultivarea anonimatului.
Pentru cei care nu-l cunosc, George Ardeleanu poate constitui o surpriza. George Ardeleanu este asistent universitar la catedra de literatura romana a Facultatii de Litere din Bucuresti. A fost profesor de literatura comparata la Colegiul Pro si coautor al manualelor de limba si literatura romana pentru clasele IX-XII realizate de Editura Sigma. Este membru in grupul de lucru pentru redactarea programei de limba si literatura romana pentru liceu. A publicat in 2000, la Editura Aula, monografia N. Steinhardt. Numai interviul in sine poate, insa, depasi limitele acestor seci date bio-bibliografice...
Libertatea – tema fundamentala a operei lui N. Steinhardt
Cum se explica preocuparea pentru N. Steinhardt, atita timp cit sinteti unul dintre filologii optzecisti atrasi de teoria istoriei literare si de paradoxurile textuale, mai degraba decit de cele umane?
Este o intrebare care mi s-a mai pus si pe care mi-o pun si eu uneori. Sper, insa, ca aceasta „dubla“ preocupare sa nu fie simptomul unui psihic scindat sau, si mai grav, o varianta postcomunista de ketman. Ce as putea sa va spun? In primul rind, ca paradoxurile textuale nu sint chiar un moft. Ele au fost (si sint!) o forma radicala, critica de angajare existentiala. Daca prin paradoxuri textuale intelegem „experiment“, „textualism“, „digitatie textuala“ etc., nu trebuie sa uitam valoarea subversiva pe care acestea au avut-o, valoare direct proportionala cu furia cu care au fost reprimate de cenzura. Intr-un volum despre experimentul literar postbelic, Gheorghe Craciun, referindu-se cu precadere la exper
