Gelu IONESCU
Copacul din cimpie
Editura Polirom,
Colectia „Egografii“,
Iasi, 2003, 374 p., f.p.
Dupa o lunga absenta editoriala, Gelu Ionescu revine in atentia cititorilor romani cu un volum eteroclit, Copacul din cimpie, in care memorialistica si eseistica se intrepatrund permanent, nu doar in prima sectiune, Partea si intregul – confesiva la modul explicit, ci si in celelalte sase sectiuni ce cuprind scrisori (doua, adresate lui Ion Vartic), interviuri, cronici pe marginea jurnalelor sau volumelor de memorii semnate de Mircea Zaciu, Virgil Ierunca si Monica Lovinescu, un text in apararea lui Tudor Vianu, reactie polemica la un articol al lui Bujor Nedelcovici pe tema colaborationismului lui Vianu si doua eseuri – primul in care sint demontate cliseele receptarii operei eminesciene si al doilea, un raspuns la ancheta revistei Apostrof la deschiderea anului Caragiale, pe tema exilului berlinez pe care autorul Scrisorii pierdute si l-a autoimpus.
Probabil ca pentru multi dintre cei nascuti dupa 1970, numele lui Gelu Ionescu este mai putin cunoscut in ipostaza sa de critic si teoretician literar si mai familiar in cea de comentator al actualitatii culturale romanesti la postul de radio Europa Libera. In 1982, cind a plecat din Romania, dupa indelungi ezitari, Gelu Ionescu era profesor la Catedra de literatura universala si comparata a Facultatii de Filologie din Bucuresti, publicase doua carti – Romanul lecturii (1976) si Orizontul traducerii (1981) – bine primite de critica literara din tara, si era totodata autorul unui volum despre Eugen Ionescu, Anatomia unei negatii, scris intre 1970 si 1972, cunoscut in mediile critice si universitare ale epocii, interzis ani la rind de cenzura regimului comunist si aparut in limba romana abia in 1991. Dupa caderea regimului comunist, desi mai putin frecvent decit Ion Via