(Urmare din numărul trecut)

Patetica valahă

ÎnsemnĂrile din volumul Reeducarea de la Aiud, scrise în închisoare, în perioada celei de-a doua detenţii, îl prezintă pe autor aşa cum îl ştim din textele lui dinainte, semeţ, nonconformist, cuprins de frenezia gândirii asociative. Situaţia în care se află nu-l timorează. Este ca un vultur închis într-o colivie pentru canari: aripile imaginaţiei îi ies afară printre gratii.

Există şi unele concesii făcute autorităţilor - concesii raţionale, ţinând de abilitatea avocăţească -, dar ele nu modifică esenţa jurnalului. Petre Pandrea s-a gândit doar să-şi ia măsurile de protecţie strict necesare pentru eventualitatea confiscării manuscriselor de către gardieni.

Intensă, sfâşietoare este în aceste pagini amintirea vieţii trăite în libertate:

"Sâmbăta şi duminica le petreceam la mica mea fermă cu trandafiri şi brazi de la Periş, în reculegere şi tăcere. Plecam, deseori, singur, cu o maşină sau cu ultimul tren de vineri noaptea. Bătaia crivăţului în brazii viscoliţi pe aleea întunecată, muzica stranie a vântului pe tamburina acelor verzi miriapodice, cuşma trasă pe urechi, şuba caldă şi încălţămintea groasă până la genunchi, dezabuzarea şi zbuciumul îndoielii îmi dădeau vagamente impresia unui Hamlet valah pe terasa de la Elsinor rătăcind între pavilionul de vânătoare şi terasa înzăpezită, cu felinarul bine închis în fier forjat, pâlpâind în gazorniţa lui, străbătând deznădăjduit aleea de brazi, intrând în mica vie îngheţată, rătăcind prin livada copilăriei copiilor mei, în căutarea livezii copilăriei mele."

Evocarea melancolică a spaţiului de "reculegere şi tăcere" de la Periş se transformă însă repede în diatribă când întemniţatul îşi aminteşte cum i-a fost percheziţionată inofensiva casă de vacanţă:

"şSoţia mi-ţ A pregătit baia caldă. Plin de spuma săpu