Am admirat-o pe Gianina Cărbunariu necunoscînd-o aproape deloc. Ştiam că este studentă la Regie, la clasa profesorului Valeriu Moisescu şi asta înseamnă mult pentru mine ca şi Alexandra Badea, al cărei examen din anul întîi cu Arta Yasminei Reza mi-a atras atenţia şi ştiam că scrie piese de teatru, că este preocupată de dramaturgie, ca orice regizor cu stofă. Am fost realmente impresionată cînd m-am trezit cu ea la redacţie, cu ceva vreme în urmă, însoţită de un tînăr coleg, ca să-mi vorbească patetic şi convingător despre proiectul DramAcum iniţiat de un grup de studenţi, acum absolvenţi de Regie Radu Apostol, Alexandru Berceanu, de pildă şi susţinut de cîţiva dintre profesorii lor. Fiecare întîlnire, pe anumite teme, cu citit şi comentat ad-hoc, cu o atmosferă deschisă şi polemică de cenaclu de bună calitate, îmi amintea de anii furioşi şi consistenţi ai studenţiei mele. Exerciţiul dialogului este dorit în acest cerc şi exersat cu măsură. E foarte important asta, mai ales cînd trăieşti într-o societate arogantă şi suficientă, care nu dă doi bani pe acest tip de comunicare. I-am admirat pe unii dintre aceşti tineri, de la distanţă, pentru că mi s-au părut altfel decît imensa majoritate a colegilor de generaţie, şi nu numai, pentru că sînt curioşi să afle pe ce lume trăiesc şi în ce timp, pentru că privesc în jurul lor şi le pasă, pentru că sînt informaţi, şi nu doar mimează asta, pentru că îşi construiesc cu pasiune adevărată şi seriozitate proiectele. Este un capital care însoţeşte talentul şi manifestările lui, fie ele împlinite sau nu.
Clasa de regie a lui Valeriu Moisescu, de la U.N.A.T.C. îşi încheie studiile anul acesta. Gianina Cărbunariu a prezentat pe scena Casandrei spectacolul ei de absolvenţă: Mă cheamă Isbjörg. Sunt o leoaică. de Havar Sigurjonsson, după un roman de Vigdis Grimsdottir. Traducerea îi aparţine doamnei Carmen Vioreanu. Nu cunos