Am făcut loc în numărul de astăzi al revistei noastre unei scrisori de la un cititor pag. 30, în locul Cronicii tv.) care ne semnalează un fapt deosebit de grav care se petrece sub ochii noştri nepăsători: proliferarea unei imposturi tolerate de majoritatea specialiştilor. E vorba de publicarea unor cărţi sau de organizarea unor simpozioane, care se pretind deopotrivă ştiinţifice, menite a pune în circulaţie idei false referitoare la istoria României ori a limbii române. Rădăcinile acestor manifestări se află în deceniile din urmă ale comunismului românesc, atunci cînd, pe fondul respingerii ideologiei internaţionaliste a sovieticilor, la putere şi pînă spre mijlocul anilor ^60, au reînviat fantomele naţionalismului autohton. Nu fără legătură cu scrisoarea de la cititorul nostru, am publicat şi un comentariu redacţional pag. 32, în cuprinsul rubricii Revista revistelor) despre un lung şi tendenţios studiu al dlui Mihai Ungheanu consacrat soartei romanului Delirul de Marin Preda, care, în viziunea naţionalistă a autorului studiului, ar fi fost victima unei cabale kominterniste, cu ataşuri în presa culturală bucureşteană. Studiul dlui Ungheanu a văzut lumina tiparului în revista Argeş numărul pe aprilie) de la Piteşti condusă de dl Mihail Diaconescu, autor el însuşi al unor cărţi la care cititorul nostru se referă în scrisoare ca la exemple de pseudoştiinţă. Nu e, desigur, o întîmplare. Dl Ungheanu este recidivist în materie de interpretări bazate pe teza unor cabale, fie kominterniste, fie iudeo-masonice, contra unor scriitori români, cazul clasic fiind Eminescu, ucis civil, prin internare la nebuni, în 1883. Cît despre dl Mihai Diaconescu...

Din toate acestea, cel mai alarmant mi se pare felul în care criticii, lingviştii, istoricii sau arheologii privesc agresivitatea neştiinţifică a unor oameni care de obicei n-au nimic de-a face cu disciplina în