- Din nou, foarte frumoase si impresionante aceste scene pe care le evocati, cu scriitori care nu mai sunt printre noi... Nu mi s-a parut ca erati foarte "rai", Dvs., Marius Robescu si Sorin Titel. - Din nou, foarte frumoase si impresionante aceste scene pe care le evocati, cu scriitori care nu mai sunt printre noi... Nu mi s-a parut ca erati foarte "rai", Dvs., Marius Robescu si Sorin Titel. in fond, aveati acel drept moral al tineretii derivat din drepturile ei biologice: nonconformismul, judecata mai taioasa, lipsa de intelegere pentru erorile celor mai virstnici. Doinas, practic, abia debutase, desi facea parte din generatia razboiului; nu avea inca statura pe care i-o cunoastem noi, astazi. in mod sigur, cu totul altfel "suna" acea Oda la cifrele de plan atunci. Acum, ea paleste (cel putin, in ochii mei) in raport cu tot ce a facut Stefan Aug. Doinas in cultura noastra. Dar cred ca Dvs., care nu ati scris nici un vers de care sa va fie rusine, citeati cu alti ochi asemenea contributii. La fel, probabil, Marius Robescu. Putem explica aceasta severitate morala numai prin tineretea judecatorilor? - Thomas Mann spunea odata ca marele om este o calamitate pentru ceilalti. El se referea la Iosif - care avea sa devina hranitorul neamului sau - si, data fiind identificarea cu acest personaj unic al tetralogiei Iosif si fratii sai, se referea, implicit, si la sine. Chiar daca, pentru a nu fi acuzat ca ar avea un orgoliu nemasurat, tinea sa precizeze ca acea identificare era un fel de escrocherie prin care incerca sa afle cum e sa fii efectiv un om mare. Comparate cu demitizarea personajului biblic intreprinsa de Thomas Mann pentru a dovedi ca marele om este o calamitate pentru ceilalti, cred ca acele ironii ale tineretii noastre la adresa marelui poet Stefan Aug. Doinas ar putea fi privite ca niste dulci copilarii. in felul lor, poate ca erau chiar mai "nevinovate" d