„M-am apucat de speologie pentru ca am vazut fotografiile facute de tine“
Ati avut sansa de a descoperi mai multe pesteri si de a putea comunica, intr-un fel sau altul, ceea ce ati descoperit. Nu ati ramas un om de stiinta izolat in laboratorul/pestera sa.
Inainte sa decid sa devin speolog, am cochetat un pic cu teatrul. Prin urmare, aveam o anumita apetenta pentru partea aceasta a lucrurilor. Multi chiar s-au mirat de schimbarea mea de directie, de orientarea spre speologie. Pe de alta parte, am fost norocos si pentru ca am avut un tata inginer optician, care mi-a pus pentru prima data in mina un aparat de fotografiat, inca de cind eram un copil. Mai tirziu, am descoperit ca sint pasionat de fotografie. N-am fost niciodata un mare talent, dar am trecut la un moment dat printr-o faza de fotografie alb-negru, sa zicem artistica. De indata ce m-am facut speolog, am adus acest hobby al fotografiei in meseria mea si a iesit o combinatie destul de buna. Am fost si putin inovator in tehnica aceasta a fotografiei in pestera. Am ajuns chiar sa am si o filozofie a ei. Suna bine in engleza expresia care sintetizeaza aceasta filozofie: less light, more sight. Am o conceptie noua despre arhitectura subterana si despre modul de a pune in evidenta aceasta arhitectura. Se poate vedea ca fotografiile mele cauta in special sa surprinda liniile de forta. Sper sa apuc sa fac si mai mult in acest domeniu.
Ati fost recunoscut, din acest punct de vedere, de catre cercurile internationale de specialitate?
Cred ca cea mai mare satisfactie a mea in acest sens a fost in momentul in care m-am trezit ca toate intrunirile nationale ale speologilor devenisera de neconceput fara prezenta mea acolo cu un show de diapozitive. Au fost multi care mi-au spus: „M-am apucat de speologie pentru ca am vazut fotografiile facute de tine“. Insa un moment ext
