Chiote, strigaturi, manele ascultate la casetofoane turcesti “tirate” din 700. Burti murdare si tatuate, saltând in ritmul muzicii, fete joviale, bancuri porcoase, sampanii desfacute la 12 noaptea si baute direct din sticla. “Fetite” iesite la produs, cu lumânarea intr-o mâna si celularul in cealalta. Doamne bine, care si-au scos la plimbare costumul de saten si vulpea moarta de la gât, sa vada si sa moara de ciuda toate calicele de pe palier. Daca in seara Invierii, veneai dinspre Piata Libertatii spre Piata Operei, jurai ca e festivalul berii. Un betiv dormea mai la vale de Mc Donalds si lumea calca peste el si pe el, injurându-l copios pentru ca strica lustrul pantofilor. Un boschetar recita Plugusorul, acompaniindu-se cu o talanga gasita intr-o ghena de gunoi. Oamenii râdeau, unii mai aruncau in el cu câte o felie de pasca, adusa pentru sfintit. La ora 12, când soborul preotesc a iesit din Catedrala Mitropolitana sa imparta lumina Invierii, s-au gasit si câtiva glumeti care sa-si aprinda lumânarile cu bricheta iraniana din dotare si sa dea mai departe lumina. In inghesuiala de pe treptele Catedralei mai scapa câte o injuratura adresata nesimtitilor care se impingeau sau veneau cu lumânarea prea aproape de paltonul nevestei. De ce sa nu injure lumea, daca tot s-a terminat Postul? La un moment dat, pe la unu noaptea, in fata Camerei de Comert un barbat ameninta un grup de boschetari cu o lumânare de nunta, groasa cât mâna. “Betiva e ma-ta, nu eu, Pastele tau de aurolac”. Auzim tot mai des ca lumea nu mai are nimic sfânt. Ca oamenii ii vând pe altii si se vând pe ei, in rate, cu discounturi, la superoferta, pentru mult mai putin decât echivalentul a 30 de arginti. Stirile, drogul zilnic, revarsa asupra noastra un potop de falsi profeti, de fratricide, de crime comise pentru câteva zeci de mii de lei, zoofili, necrofili, parinti si copii incestuosi, stele de iarmaroc