Te uiţi la istorie şi la cum e ea de pe meterezele abaţiei cisterciene, te uiţi de prin curţile ei la vreme de amiază, eşti la Bebenhausen în vizită, în căutarea istoriei, şi acolo, la Bebenhausen, ceva apă kein Trinkwasser curge într-un bazin de piatră din ceva ţîţă ţuguiată tot de piatră în ograda pietroasă din veacul doişpe, şi tu te uiţi la istorie cum e ea şi te aşezi alăturea de protagonistul Kă, alături de fata-cu-codiţe-şi-două-biluţe-roşii, un fel de Ileana Cosînzeana din cosiţă floare-i cîntă nouă împărăţii ascultă, numai că nu floarea, ci biluţele roşii sînt acolo la Bebenhausen, lîngă domnul Kă, protagonistul îndepărtat al unei stări de demult, te uiţi de pe meterezele cele înalte direct în uliţa de dedesubt, ceva case de piatră sînt acolo, din veacul cinşpe, ceva muşcate la fereastră au ele, ceva pitici din ghips rîd nătîng, te întorci tu ca să-l vezi pe Kă, pe fetiţă, cu coada ochilor priveşti cozile negre, biluţele roşii. - Haideţi repede pe aici, să trecem pe sub răcoarea acestor construcţii cisterciene! Trecem cu toţii, ca în cîntarea Treceţi batalioane române Carpaţii, aşa trecem noi, eu, apoi Kă, apoi cozile cu bilele cel roşii din plastic: batalioane de amintiri, batalioane de stări, batalioane de plictiseli, batalioane de calamităţi tihnite trec sub înfăţişarea a doi inşi stingheri păşind în ograda cisterciană din secolul doişpe, pe lîngă ţîţa aceea de piatră din care se scurge apa kein Trinkwasser, şi e cam răcoare pe sub pietrele cisterciene, pe sub balcoanele casei din chiar interiorul abaţiei X care nu mai e abaţie că nu mai e picior de călugăr acolo, doar un excavator mignon pentru canalele infrastructurii stradale e acolo în locul călugărilor celor posaci cu capişoanele lor aşijderi posace, cu litaniile lor aşijderi posace, cu săndăluţele cele pioase, nu e nici urmă de călugări: în locul lor e excavatorul cel mignon. Acu' priveşte do