D espre Nea Meduză nu prea ştiu mare lucru. Avea nişte plase de pescuit care între timp au putrezit undeva în podul casei. Şi a rămas împreună cu tanti, atîrnat deasupra patului, alb-negru, tînăr şi frumos. Cu un buchet de flori în mînă. Atît despre Nea Meduză. El nu mai este. Tanti a rămas, i s-au îngroşat picioarele şi a îmbătrînit. De la Nea Meduză i-au rămas casa, grădina şi Alexei, Alexei care nu trebuie să bea prea mult pentru că devine Van Damme. Lui tanti nu-i place cînd Alexei devine van Damme. Oftează mult, îl afuriseşte pe Jean Claude în ruseşte şi porneşte şontăcăit spre el. Van Damme înţelege tot, ştie că odată prins nu va avea scăpare. Şi fuge: singurul film în care Van Damme vorbeşte ruseşte şi fuge. Filmul nu e nici pe departe o dramă, iar Tanti Varvara nu e cu siguranţă un robot plin de fire, e doar o bătrînică blîndă şi bună de la Sfîntu Gheorghe. În Deltă. Cînd se ridică şi porneşte spre Van Damme, din scaunul tău îţi vine să aplauzi şi să rîzi. Cu dragoste. Tu de fapt ştii că tanti n-are nimic cu Alexei şi că odată ce belgianul a fugit, ea va veni la tine oftînd şi trei ţigări, dacă se poate, va vrea şi ea pentru el, şi uite, nu trebuie să i le dăm, mai

bine se duce ea în curte, culege nişte roşii aşa, şi face o salată. Nu merită procliate ăla, ţigări, ne face ea ciorbă şi salată, s-o iertăm. Tanti Varvara îţi cere tot timpul s-o ierţi, şi am observat că oamenii ăştia, care n-au făcut rău nimănui toată viaţa, se simt mult mai vinovaţi decît noi ăştălalţi. Iar noi, ce să facem şi noi? Primim salată şi ciorbă şi apoi ieşim pe uliţa nisipoasă şi mergem printre dune spre mare. Şi sînt nişte locuri în care rămîi pînă se înserează, clasica chestie pe care o ştiţi cu marea şi valurile şi apusul care luminează braţul, şi acum ar trebui să urmeze o înşiruire de lucruri frumoase, dar mai bine să nu spunem nimic: o înşiruire în cazul ăsta poate să